RAR - stat în stat pe banii contribuabililor?

Cei care au avut de înmatriculat măcar un autoturism, știu cu siguranță de calvarul celor nevoiți să treacă poarta Registrului Auto Român. Și asta deoarece angajații RAR au sentimentul că sunt un soi de stat în stat care nu se supun nimănui. RAR-ul a devenit o feudă a cărei “proprietari” tratează contribuabilul cu tot disprețul de care sunt capabili. Și asta pentru că se cred intangibili.

Programarea la RAR: suni azi, vii peste 2 luni

Povestea de mai jos e cea a unui om care a dorit să înmatriculeze o mașină în România. Facem încă de la început precizarea că din respect pentru un distins domn inginer pe care l-am întâlnit în vizita noastră la RAR și care, prin echilibru și bun simț, făcea notă discordantă cu restul personajelor arogante din jur, nu vom da numele reprezentanței la care s-au desfășurat cele relatate. Povestea însă se potrivește mănușă, din nefericire, pentru majoritatea reprezentanțelor RAR.

Totul a început atunci când ne-am îndrăgostit de o mașină scoasă la vânzare într-un alt județ. Frumușică, tinerică, recent adusă din Germania, ne-a cucerit rapid. Am luat-o și, hai, acasă. Nepricepuți în ale înmatriculatului habar nu aveam ce ne așteaptă. Primul pas, vizita la RAR despre care auziserăm de nenumărate ori că se lasă cu nervi și așteptare interminabilă.

Omul de la care luasem mașina avea deja o programare la RAR făcută în județul în care locuia. Nici prin cap nu ne-a trecut că vom fi determinați să mergem să facem verificarea la aproape 600 km de casă pentru simplul fapt că la RAR, poți anula o programare, dar reprogramarea nu o poți face decât după ce anularea dispare din sistemul electronic național. Și, deh, asta durează. Situație ilară pentru orice utilizator de calculatoare, dar nu și pentru RAR. De transferat programarea în județul nostru, nici nu se pune problema. Angajații RAR au sărit ca arși când am întrebat umili despre o asemenea posibilitate. Deh, unde ne credem? În plus, dacă suni azi, și ai noroc să și răspundă cineva, cel mai probabil vei “beneficia” de o programare peste vreo 2 luni.

Mai are sens să spunem că mirificul număr UNIC pentru programări, 021/9672, prezintă mereu ori ton ocupat ori suni și aștepți o oră ca să fii preluat de un operator sictirit?

Programarea la RAR = privilegiul de a sta la coadă ore întregi

Dar să revenim la povestea noastră. Pe o vreme caniculară, ajungem la reprezentanța RAR cu pricina. Civilizat, cu 2 ore înainte de programare. Ni se spune ca nu avem voie să stăm la coadă deoarece avem programare la 13.30. La ora 13.00 portarul bine instruit ne anunță că putem lua loc la una din cele 3 cozi de așteptare. Se face 13.30, mașinile din fața noastră nu se mișcaseră. Întrebăm dacă e valabilă programarea noastră. Ni se spune că programarea îți dă dreptul să intri pe poartă și să stai la coadă nu înseamnă că la ora aceea se va sinchisi cineva să îți preia mașina. Sâc!

Ne înarmăm cu răbdare și stăm. Și stăm. Și stăm. În fața noastră vreo 7-8 mașini. Nicio mișcare. Temperatura aerului crescuse binișor spre 35 de grade. O curte încinsă cu zeci de mașini în așteptare. Era deja ora 14.00. Nu înaintaserăm. Ne apropiem să vedem ce se întâmplă. Un angajat RAR se plimba sictirit printre mașinile din hală. Apoi, pauză. Liniște totală de parcă dispăruseră toți. O cucoană de pe la birouri, distra băieții de la linia de verificarea și mai schimba veselă câte o vorbă cu un cunoscut. Alta purta mere dintr-o parte în alta, servindu-și colegii.

Iritați, luăm discret niște cadre cu amorțeala și sictirul de la RAR. Vigilent, angajatul plictisit până atunci observă și se grăbește să tragă cortina. Încercăm să schimbăm două vorbe și să înțelegem de ce stăm pe caniculă în așteptare cât timp avem programare. Pauză. Partea bună a fost că, ulterior, miraculos, mașinile de pe linia noastră au început să înainteze. Spre bucuria proprietarilor care zâmbeau fericiți.

Ajungem și noi la rând. Suntem preluați de un inginer. Tot respectul! Plin de bun simț, omul ne explică ce avem de făcut. Părea că și-a dat seama că suntem jurnalișți și confirmăm. Îi explicăm și noi că venim din alt județ, că avem programare și că nici nouă, nici celorlalte zeci de persoane nu ne face bine să stăm în caniculă între betoane încinse și motoare pornite. Din păcate, soluția pentru astfel de situații nu o are dumnealui.

Precizie nemțească dacă vine vorba de plecat acasă

Mergem să plătim taxa pentru serviciile RAR. Statul la coadă în caniculă e bonus. Caisera roz bombon discută cu patos cu colega din cealaltă încăpere. În timp ce încasează taxa de la domnul aflat în fața noastră, ba dansează, ba sare ca arsă de pe scaun mergând în pragul ușii care desparte cele două birouri să poată fi auzită mai bine. Și văzută. Deh… angajați la stat… în stat.

În sfârșit trecem de verificare. E trecut de 16.00. La 16.30 se termină programul la RAR. Încă mai sunt mașini care așteaptă. Dacă băieții de la liniile de verificare par dispuși să termine programările, cucoanele de la eliberări documente sunt extrem de arogante și hotărâte. Unei doamne care tocmai venise să preia niște documente i se spune răspicat: dacă vă încadrați să completați cererea până la 16.30 vi le dăm, dacă nu, în altă zi. Era 16.23. Culmea exactității! Sau a nesimțirii! Cum de nu au angajații RAR aceeași precizie nemțească și când vine vorba de programarea unei mașini?

Trăim în România. Reamintim că “Registrul Auto Român (R.A.R) este organismul tehnic de specialitate desemnat de Ministerul Transporturilor ca autoritate competentă în domeniul vehiculelor rutiere, siguranţei rutiere, protecţiei mediului înconjurător şi asigurării calităţii.” Asta înseamnă în primul rând că acest organism este finanțat din banii contribuabililor. Acei omuleți care sunt umiliți zilnic la RAR. Alo, Ministerul Transporturilor, se aude?

Rugăm cititorii să ne transmită pe adresa redacției, redactia@jurnalulrutier.ro, pățaniile lor cu onorabila insituție Registrul Auto Român (R.A.R). Poate așa, cineva se va sesiza și va instaura ordinea, disciplina și bunul simț în această regie finanțată din taxele plătite de cetățenii români.